naturisti

Sanatate naturala – Sport. Fitness. Outdoor.

Planata Hamei - Humulus lupulus


Scrie un comentariu

Beneficii ale extractului de hamei (Humulus lupulus)

Vă prezentăm noul gemoderivat de excepție elaborat de specialiștii Plantextrakt: Extract din conuri de hamei (HUMULUS LUPULUS) 50ml

Extract din conuri de hamei (HUMULUS LUPULUS) 50ml | Producator: PlantextraktPe baza cercetărilor ştiinţifice complexe, hameiul are următoarele acţiuni:

  • Acţiunea sedativă: efectul se datorează acizilor amari prezenţi în componenţa extractului de hamei, în principal -acizilor, determinând o sedare semnificativă, îmbunătăţind somnul fără a produce efecte reziduale semnificative sau insomnie de rebound. Cercetările par să sugereze capacitatea reglatoare a -acizilor asupra activităţii inhibitorii a sistemului GABA(7,10).
  • Acţiunea estrogenică: efectul este atribuit, în principal, compusului 8-prenilnaringenin (izomerizat din izoxanthohumol), cu o capacitate de legare semnificativă de receptorii estrogenici (ER şi ER). În urma cercetărilor clinice s-a dovedit că extractul standardizat de hamei împiedică parţial resorbţia osoasă la femeile aflate la menopauză(11), de asemenea, reduce incidenţa bufeurilor şi a altor disconforturi asociate cu deficitul de estrogen (transpiraţie, insomnie, palpitaţii, iritabilitate), fără a avea efectele adverse ale tratamentului hormonal, asociate cu un risc crescut de cancer dependent de hormoni (cancerul de sân, carcinomul endometrial)(12).
  • Acţiunea antioxidantă: într-un studiu axat pe analiza calitativă şi cantitativă a compuşilor flavonici din hamei, s-au identificat şi cuantificat din lăstarii din hamei kaemferolul şi quercitinul, având rol de captare a radicalilor liberi, cum ar fi radicalul superoxid O2(13).
  • Acţiunea antiproliferativă: capacitatea antiproliferativă se bazează pe studii in vitro privind capacitatea prenilflavonoidelor de a inhiba proliferarea cancerului de sân uman (MCF-7), a cancerului de colon (HT-29), a cancerului ovarian (A2780)(14) şi a cancerului de prostată (PC-3 şi DU145)(15).
  • Acţiunea antibacteriană şi antifungică: activitatea antibacteriană, în special pentru bacteriile Gram-pozitive, a fost atribuită humulonei şi lupulonei(16), iar cea antifungică a fost alocată acizilor amari care acţionează împotriva speciilor de Candida albicansTrichophyton,  Fusarium şi Mucor; totodată, xanthohumolul este prezentat ca un agent antiinfecţios cu spectru larg şi un mecanism de acţiune în curs de investigare.
  • Acţiunea anticoagulantă: printr-un studiu in vitro s-a demonstrat că extractul de hamei, bogat în compuşi flavonici, acizi hidroxicinamici, oligomeri proantocianidinici şi glicozide flavonice, inhibă agregarea plachetară indusă de ADP şi ameliorează activitatea anticoagulantă a celulelor endoteliale umane pentru a reduce semnificativ reactivitatea plachetară(17); de asemenea, s-a demonstrat că xanthohumol previne tromboza venoasă şi arterială prin inhibarea activării trombocitelor, fără risc de sângerare(18).
  • Acţiunea de stimulare a secreţiei gastrice: efectul stomahic, de creştere a volumului sucului gastric, fără a afecta aciditatea, ar putea fi mediat de sistemul nervos colinergic.

 

Concluzii:

Conform datelor prezentate, se poate afirma că extractul de hamei prezintă numeroase proprietăţi care pot fi folosite în scop terapeutic. Rezultatele cercetătorilor evidenţiază importanţa hameiului ca sursă potenţială de compuşi activi, ce pot fi folosiţi pentru rolul lor adjuvant în tratarea diferitelor afecţiuni. Prin urmare, extractul de hamei reprezintă o nouă sursă de compuşi bioactivi fundamentată ştiinţific pentru obţinerea de produse nutraceutice sau de suplimente alimentare.

Sursă articol: medichub.ro

Sursă imagine: Wikipedia

Reclame


Scrie un comentariu

Cele mai comune denumiri ale zahărului pe care le găsiți în diferite produse

Vă prezentăm o listă cu cele mai comune denumiri ale zahărului, denumiri care sunt trecute pe etichetele produselor alimentare. Dacă pe etichetă nu scrie zahăr, asta nu înseamnă că el nu este prezent în alimentul respectiv.

Zahărul adăugat poate fi singurul ingredient nesănătos în dieta modernă.

În medie, americanii mănâncă aproximativ 15 lingurițe de zahăr adăugat în fiecare zi, deși sursele variază în funcție de cifra exactă.

Cele mai multe dintre acestea sunt ascunse în alimentele procesate, astfel încât oamenii nici măcar nu își dau seama.

Tot acest zahăr poate fi un factor cheie în mai multe boli majore, inclusiv bolile cardiace și diabetul.

Zahărul are numeroase nume diferite, deci este foarte greu să-ți dai seama cât de mult conține un aliment.

Acest articol vă prezintă cele mai comune denumiri pentru zahăr.

Dar, mai întâi, să explicăm pe scurt ce sunt zaharurile adăugate și cum diferitele tipuri vă pot afecta sănătatea.

Top 11 cele mai mari minciuni din industria alimentară

Ce este zahărul adăugat?

În timpul procesării, zahărul este adăugat în produsele alimentare pentru a îmbunătăți aroma, textura, durata de conservare sau alte proprietăți.

Zahărul adăugat este, de obicei, un amestec de zaharuri simple, cum ar fi glucoza, fructoza sau zaharoza.

Alte tipuri, cum ar fi galactoza, lactoza și maltoza, sunt mai puțin frecvente.

Din păcate, producătorii de alimente ascund deseori cantitatea totală de zahăr prin înscrierea lor sub câteva nume diferite pe listele de ingrediente.

Glucoza sau fructoza – contează?

Glucoza și fructoza – chiar dacă sunt foarte frecvente și adesea găsite împreună – au efecte foarte diferite asupra organismului.

Glucoza poate fi metabolizată de aproape fiecare celulă din organism, în timp ce fructoza este metabolizată aproape în întregime în ficat.

Studiile au demonstrat în repetate rânduri efectele nocive ale consumului ridicat de fructoză.

Acestea includ rezistența la insulină, sindromul metabolic, ficatul gras și diabetul de tip 2.

Deși consumul de zahăr suplimentar trebuie evitat, este deosebit de important să vă minimalizați aportul de zaharuri adăugate care sunt bogate în fructoză.

5 alternative sănătoase la mâncărurile tale preferate, dar nesănătoase

Cele mai comune denumiri ale zahărului

1. Zahăr/zaharoză

Zaharoza este cel mai comun tip de zahăr.

Deseori numit „zahăr de masă”, este un carbohidrat natural care se găsește în multe fructe și plante.

Zahărul de masă este de obicei extras din trestie de zahăr sau sfeclă de zahăr.

Se compune din glucoză 50% și fructoză 50%, legată împreună.

Zahărul se găsește în multe alimente, înghețată, bomboane, produse de patiserie, biscuiți, sucuri de fructe, fructe conservate, carne prelucrată, cereale pentru micul dejun și ketchup, pentru a numi câteva.

2. Sirop de porumb cu conținut ridicat de fructoză (HFCS)

Siropul de porumb de înaltă fructoză este un îndulcitor utilizat în special în SUA.

Este produsă din amidon de porumb printr-un proces industrial și constă din fructoză și glucoză.

Există mai multe tipuri diferite de HFCS, care conțin cantități diferite de fructoză.

Două soiuri notabile sunt:

HFCS 55: Acesta este cel mai frecvent tip de HFCS. Acesta conține 55% fructoză și 45% glucoză, ceea ce o face asemănătoare cu cea a sucrozei din compoziție.

HFCS 90: Această formă conține fructoză 90%.

Siropul de porumb de fructoză este găsit în multe alimente, în special în SUA.

Acestea includ pâine, biscuiți, bomboane, înghețată, prăjituri, batoane de cereale și multe altele.

Bomboane sau ciocolată? Care e răul cel mai rău pentru copilul tău?

3. Nectar de agave

Denumit si sirop de agave este un indulcitor foarte popular produs de planta de agave.

Este frecvent utilizat ca o alternativă „sănătoasă” la zahăr, deoarece nu scade nivelul zahărului din sânge la fel de mult ca multe alte soiuri de zahăr.

Cu toate acestea, nectarul de agave conține aproximativ 70-90% fructoză și 10-30% glucoză.

Având în vedere efectele nocive ale consumului de fructoză asupra sănătății, nectarul de agave poate fi și mai rău pentru sănătatea metabolică decât zahărul obișnuit.

Se folosește în multe „alimente pentru sănătate”, cum ar fi iaurturile îndulcite și batoanele de cereale.

4. Alte zaharuri cu glucoză și fructoză

Majoritatea zaharurilor și îndulcitorilor conțin atât glucoză, cât și fructoză.

Iată câteva exemple:

Sfeclă de zahăr
Melasa
Zahăr brun
Zahăr cubic de trestie
Trestie de zahăr
Caramel
Sirop de carob
Zahăr cuburi
Zahăr de cocos
Zahăr pudră
Zahăr de curmale
zahăr Demerara
Cristale de Florida
Suc de fructe
Concentrat de suc de fructe

Băuturile dulci din timpul sarcinii pot crește riscul de astm la copii

Zahăr de aur
Sirop auriu
Zahăr din struguri
Miere
Sirop din esență de arțar
Melasă
Zahăr muscovado
Zahăr Panela
Zahăr neprocesat
Suc de sorg
Sucanat
Zahăr galben

5. Zaharuri cu glucoză

Acești îndulcitori conțin glucoză, pură sau combinată cu alte zaharuri decât fructoza (cum ar fi alte unități de glucoză sau galactoză):

Malț de orz
Sos de orez brun
Sirop de porumb
Sirop de porumb solid
Dextrină
Dextroză
Malț diastatic
Etil maltol
Glucoză
Glucoză solidă
Lactoză
Maltodextrina
Maltoză
Sirop de orez

6. Zaharuri numai cu fructoză

Acești doi îndulcitori conțin numai fructoză:

Fructoza cristalină
Fructoză

4 alimente pe care nutriţioniştii nu le mănâncă niciodată

7. Alte zahăruri

Există câteva zaharuri care nu conțin nici glucoză, nici fructoză.

Ele sunt mai puțin dulci și mai puțin frecvente, dar uneori sunt folosite ca îndulcitori:

D-riboză
galactoza

Nu este nevoie să evitați zahărurile naturale.

Nu există niciun motiv pentru a evita zahărul care este prezent în mod natural în alimente.

Fructele, legumele și produsele lactate conțin în mod natural cantități mici de zahăr, dar conțin, de asemenea, fibre, substanțe nutritive și diferiți compuși utili.

Efectele negative asupra sănătății ale consumului ridicat de zahăr se datorează cantității masive de zahăr adăugat în dieta occidentală.

Cea mai eficientă modalitate de a reduce aportul de zahăr este de a mânca mai ales alimente naturale și neprelucrate.

Cu toate acestea, dacă vă decideți să cumpărați produse alimentare ambalate, fiți în căutarea numeroaselor denumiri diferite de zahăr.

Sursa articol: libertateapentrufemei.ro

aflati mai multe despre beneficiile acestui fruct


Scrie un comentariu

Avocado, aliatul împotriva grăsimilor rele

Avocado este unul dintre cele mai populare fructe, iar asta datorită beneficiilor pe care le are atât pentru sănătate, cât şi în dietă.

Îl regăsim în numeroase reţete şi din fericire poate fi consumat după gustul fiecăruia, în salate, ca guacamole sau chiar ca sos pentru paste.

Mulţumită proprietăţilor sale, acest fruct minune este ideal pentru persoanele care întâmpină probleme legate de nivelul colesterolului, legătura dintre cele două fiind foarte strânsă.

Avocado, un pachet de nutrienţi

Lista ”superalimentelor” nu este tocmai lungă, dar din fericire avocado se află pe primele locuri. Este bogat în vitamine şi nutrienţi, iar printre acestea putem enumera:

Luteină. Acest puternic antioxidant ajută la menţinerea unei vederi sănătoase, oferă un efect de protecţie la contactul cu razele ultraviolete ale soarelui şi totodată îmbunătăţeşte vederea pe timpul nopţii sau în întuneric.

Vitamine. Printre numeroasele vitamine pe care avocado le conţine putem vorbi despre vitamina B (B5, B6 şi B9), acid folic, dar şi vitaminele C, D, E şi K.

Potasiu. Fructul avocado este una dintre cele mai bogate surse de potasiu, conţinutul fiind chiar mai mare decât al unei banane. Acesta este un electrolit esenţial în organism care ajută la scăderea tensiunii atunci când este consumat alături de alte surse sănătoase.

Fibre. Un avocado conţine în medie 11 grame de fibre. Mai exact, jumătate din necesarul zilnic recomandat.

Din păcate, cel mai mare dezavantaj al acestui fruct este cantitatea mare de grăsime pe care o conţine. Bineînţeles, în acest caz vorbim de o sursă sănătoasă de grăsime, derivată din grăsimi mononesaturate. În medie, un avocado conţine 200-300 de calorii, cantitatea fiind mai mare decât a oricărui alt fruct sau legumă. Aşadar, ideal este să nu consumăm cantităţi prea mari, pentru a nu ne confrunta cu probleme de greutate.

Avocado şi efectele sale asupra colesterolului

Persoanele care se confruntă cu un nivel ridicat de colesterol tind să se limiteze doar la câteva opţiuni. De exemplu, îşi doresc să slăbească şi să aducă o schimbare asupra stilului de viaţă, începând cu o dietă bogată în fibre. Mai apoi, apelează la diferite tratamente care ajută la scăderea colesterolului, previn riscurile infarctului, a accidentelor vasculare cerebrale şi durerilor articulare.

În urma unui studiu publicat în Jurnalul Asociaţia Americană a Inimii s-au arătat beneficiile pe care le are avocado atunci când vine vorba de scăderea colesterolului. Aceste fructe sunt bogate în grăsimi mononesaturate şi grăsimi sănătoase care ajută la scăderea nivelului de colesterol LDL, asociat cu ateroscleroza coronariană şi infarctul. Cercetătorii au studiat atent 45 de participanţi consideraţi supraponderali, cu tendinţă de obezitate şi care se confruntau cu un nivel mare de colesterol. Pentru reducerea colesterolului, aceştia erau trataţi cu ajutorul a trei diete:

dietă scăzută în grăsimi şi în care nu se consumă avocado
dietă care să conţină grăsimi moderate şi un avocado proaspăt pe zi (134 de grame)
dietă care să conţină grăsimi moderate şi nu se consuma avocado.
Participanţii la studiu (cu vârste cuprinse între 21 şi 70 de ani) au urmat fiecare dietă timp de cinci săptămâni, revenind la rutina obişnuită pentru două săptămâni înainte de a trece la următoarea dietă.

Rezultatele au fost destul de interesante şi încurajatoare chiar:

Dieta în care s-a consumat un avocado pe zi a rezultat o scădere semnificativă a colesterolului ”rău” LDL. În medie, după cinci săptămâni, a scăzut cu 13,5 mg/dL.
Dieta în care nu s-a consumat avocado a rezultat o scădere de 8,3 mg/dL, în acelaşi interval de timp.
Dieta scăzută în grăsimi în care nu s-a consumat avocado a rezultat o scădere de 7,5 mg/dL.
De asemenea, în urma dietei cu avocado, alte două aspecte s-au bucurat de rezultate favorabile: colesterolul total şi trigliceridele.

Sursă articol: csid.ro


Scrie un comentariu

Puncte de grăsime: cauze, tratament

Multe femei se confruntă cu puncte mici de grăsime, galbene sau albe, care uneori îşi fac apariţia din senin pe faţă.

Acestea reprezintă chisturi de keratină ce pot afecta persoanele de orice vârstă, inclusiv nou-născuţii. Domnul doctor Laurenţiu Vlădău, specialist dermatolog, explică din ce cauze apar aceste puncte de grăsime, care este diferenţa dintre ele şi acnee, dar şi cum pot fi tratate.

Puncte de grăsime vs acnee: diferenţe

La prima vedere, punctele de grăsime se aseamănă cosşurilor, dar ele au o structură mai fermă şi apar în zone de piele non-grase, de cele mai multe ori pe faţă, buze, pleoape şi obraji. Cu toate acestea, ele pot fi întâlnite şi în alte zone ale corpului, cum ar fi pe spate sau organele genitale.

Chiar dacă nu prezintă mâncărimi sau durere, pentru unele persoane pot cauza disconfort din punct de vedere estetic.

“Denumite milia în termeni medicali, aceste puncte sunt sunt chisturi mici, cu dimensiuni de 1 până la 2 milimetri, care se formeaza atunci când celulele moarte ale pielii sau keratina sunt blocate sub piele. Pe lângă aspect, nu există alte simptome ale afecţiunii.

În unele cazuri, pacienţii raportează mâncărime sau disconfort, însă milia este diagnosticată prin aspect, fără alte teste speciale”, explică specialistul dermatolog.

Puncte de grăsime: cauze

Principala cauză a apriţiei miliei adulte este utilizarea de produse comedogenice, adică cele care conţin uleiuri, care pot interfera cu capacitatea pielii de a elimina celulele moarte.

“Produsele grase sau uleiurile aplicate la suprafaţa pielii şi care provoacă obstrucţia orificiului extern al glandelor sebacee şi sudoripare sunt printre principalii factori care favorizează apariţia acestor puncte albe. Iritaţia produsă de creme pe bază de derivaţi de vitamina A sau retinoizi şi produsele pe bază de alcool pot avea şi ele acelaşi efect.

Transpiraţia excesivă poate juca un rol important şi ea în apariţia milia, la fel ca şi razele ultraviolete – observându-se că milia apare mai frecvent în cazurile în care pielea a fost afectată de soare”, spune domnul doctor. “Problema poate fi identificată şi la sugarii şi bebeluşii care transpiră excesiv, care au hormoni transferaţi de la mamă ce provoacă apariţia de puncte albe, precum şi la persoanele adulte care folosesc emoliente grase sau produse alcoolice iritante, adolescenţii cu acnee, femeile adulte cu tulburari hormonale ce conduc la apariţia acneei comediene a adultului”, completează specialistul dermatolog.

Puncte de grăsime: tratament

Un aspect foarte important ţine de evitarea lezării chistului la domiciliu din dorinţa de a scăpa de el, pentru a ne feri de riscul de infecţie şi apariţia de cicatrici.

Punctele de grăsime superficiale pot dispărea chiar şi în câteva zile, spontan sau după o exfoliere uşoară. În schimb, cele profunde nu vor dispărea, ci vor rămâne de cele mai multe ori sub piele, nemodicicate, pentru perioade lungi de timp. Aceste proceduri sunt efectuate în cabinetele de specialitate.

Îndepărtarea miliei necesită de obicei o incizie, mai ales când chisturile sunt adânc sub suprafaţa pielii. Procedura este rapidă, fără durere, iar riscurile de cicatricare sunt minime.

“Încercarea de a stoarce aceste chisturi asemeni coşurilor va provoca leziuni ale pielii fără a putea elimina problema.

Dacă afecţiunea nu trece de la sine în câteva luni şi este deranjantă din punct de vedere estetic, cea mai bună soluţie este sfatul dermatologului, care poate pune la dispoziţie diferite opţiuni de tratament, de la folosirea laserului pentru a îndepărta punctele de grăsime, dermabraziune, peelingul chimic sau crioterapia”, explică domnul doctor Laurenţiu Vlădău.

Sursă articol: csid.ro


Scrie un comentariu

Alergiile – cauze, manifestări, soluții naturale

Ne apropiem de mult așteptata primăvară și tocmai de aceea, mulți dintre noi s-ar putea să ne confruntăm cu tradiționalele alergii de sezon.

Ne-am propus să detaliem în articolul de azi care sunt cauzele și manifestările acestor alergii și, desigur, să venim în întâmpinarea voastră cu cele mai naturale soluții pentru a le combate.

În continuare veți citi un ghid realizat de partenerii noștri de la Plantextrakt:

Alergiile și alergenii

Alergiile sunt reacții ale organismului rezultate din interacținea cu anumite substanțe, numite stimuli sau alergeni – care în mod normal nu declanșează simptome la persoanele sănătoase. La unele persoane însă, mici cantități pot genera reacții neplăcute, chiar grave uneori (ex. polen, acarieni, praf de casă, părul animalelor, anumite cosmetice, medicamente etc.).

Alergiile pot fi localizate la nivel respirator, digestiv, cutanat sau, în formele grave, la nivelul întregului organism.

Alergiile respiratorii – cele mai frecvente sunt declanșate de alergeni sezonieri (polenul unor plante), care ajung în organism prin inhalare (respirație). Unele persoane sunt alergice la polenul arborilor și arbuștilor, altele sunt alergice la polenul de graminee (cereale).

Alergiile alimentare – apar după consumarea unui anumit tip de aliment sau datorită adivilor alimentari din unele alimente.

Alergiile cutanate – sunt fie alergii de contact (apar la contactul cu substanța sau planta alergizantă), pot însoți alergiile respiratorii sau pot fi semnul unor alergii alimentare sau medicamentoase/ chimice.

Manifestările alergiilor sunt foarte dificile, atât din punct de vedere al simptomelor care apar, cât și în ceea ce privește intensitatea și gravitatea acestora.

De ce devenim alergici?

Când apar reacții alergice, înseamnă că ceva se întâmplă cu reactivitatea organismului – apare o dereglare a imunității.

Alergiile sunt în continuă creștere la nivel mondial – sunt vehiculate ipoteze potrivit cărora, pe lângă factorul genetic, poluarea în continuă creștere sau contactul microbian prea scăzut din primii ani de viață ar putea juca un rol important.

O serie de alte cauze pot favoriza sensibilizarea organismului, cu apariția unor forme de alergie:

  • oboseala intensă și suprasolicitarea intelectuală, emoțională sau fizică – duc la epuizarea glandelor suprarenale și scăderea imunității
  • tipul de alimentație poate determina o tendință spre aciditatea în organism, datorată consumului excesiv de alimente de origine animală, băuturi acidulate, zahăr, cafea în exces – care scad rezistența organismului
  • tutunul – mucoasele respiratorii iritate de substanțele toxice din fumul de țigară sunt mai sensibile la alergeni
  • substanțele de sinteză chimică precum: aditivi alimentari, odorizante pentru interior, unele produse cosmetice, detergenți etc.
  • abuzul de antibiotice/alte medicamente de sinteză, care în timp pot afecta digestia (prin afectarea mucoasei intestinale) sau alte organe, datorită reacțiilor adverse.
  • prezența paraziților în organism poate crește sensibilitatea la multe substanțe.

Măsuri generale de prevenție

Pentru prevenirea alergiilor este important să fie cunoscută substanța alergizantă, evitându-se, pe cât posibil, contactul cu aceasta iar, în cazul alimentelor și medicamentelor care provoacă manifestări alergice, renunțarea completă la acestea.

De multe ori se constată existența alergiei la mai mulți alergeni. Este importantă echilibrarea sistemului imunitar prin intermediul alimentației (consum de antioxidanți), odihnei, evitarea abuzurilor de orice fel.

Este importantă de asemenea, mai ales în cazul alergiilor cronice, deparazitarea periodică a organismului – paraziții sunt frecvent întâlniți și sunt factori alergizanți puternici.

Cu toate măsurile de prevenție, simptomele pot apărea și atunci este nevoie de intervenție medicamentoasă.

Alergiile trebuie tratate de la primele semne, pentru a preveni agravarea sau cronicizarea lor.

Consultul medical este obligatoriu, iar persoanele aflate sub tratament medicamentos nu vor întrerupe tratamentul fără avizul medicului.

Prevenția alergiilor sezoniere (la polen)

Calendarul (aproximativ) al unor tipuri de polen care constituie factori alergizanți, poate fi schematizat astfel:

februarie – aprilie: Arin, Castan, Mesteacăn, Plop, Frasin, Fag, Salcie, Salcâm, Pelin, Pătragină.

mai – iunie: graminee (ovăz, secară, grâu, orz), stejar, castan, mesteacăn, soc, tei.

iunie – septembrie: urzică, pătragină, tei, stejar, ovăz, ambrozie.

În cazul alergiei la polen se recomandă:

  • evitarea ieșirii în diminețile însorite sau purtarea unei măști de protecție pe nas și gură
  • se evită îmbrăcămintea din materiale sintetice, care prin frecare produce un câmp electrostatis ce atrage alergenii
  • un duș la întoarcerea acasă, cu spălarea părului, a hainelor și curățirea pantofilor
  • geamurile casei se țin închise, inclusiv noaptea – se pot folosi aparate de purificare a aerului (unele au un filtru special pentru polen)
  • animalele se țin numai afară sau numai în interior pentru a diminua aducerea în casă a alergenilor în blană sau pe labe
  • în perioadele cu simptome, trebuie evitat contactul cu substanțe iritante (soluții de curățat în casă, spray-uri pentru insecte, deodorante, fum de țigară etc.)

Nu se recomandă mutarea în altă zonă geografică în perioada alergenilor, deoarece o persoană cu predispoziție alergică poate deveni alergică la noi polenuri.

Alectra – protecție în alergii

O protecție eficientă în alergii, cu creșterea rezistenței organismului și ameliorarea simptomelor alergice (respiratorii, digestive și cutanate) realizează preparatul fito-gemoterapic Alectra.

Alectra este un produs original, 100% natural, o combinație de 2 extracte, unul gemoterapic și unul fitoterapic:

  • extractul gemoterapic din muguri de Coacăz negru, considerat a fi cortizonul natural al gemoterapiei, fără efecte secundare și
  • extractul fitoterapic din rădăcină de Astragalus membranaceus, plantă folosită de peste 2000 de ani în medicina tradițională chineză, care crește rezistența organismului, susținând revenirea la normal a sistemelor fiziologice stresante (efect adaptogen), antialergic și puternic antioxidant.

Alectra – când și cum îl administrăm

În cazul alergiei de polen, administrarea se face înainte de perioadele de expunere (cu 4 săptămâni înainte de apariția alergenilor) și în timpul expuneriila alergenii sezonieri.

  • adulți și copii peste 12 ani: câte 3-5 pufuri de 2 ori pe zi, administrate direct în gură

În timp, se poate obține diminuarea reacțiilor alergice la contactul cu alergenii.

În cazul altor tipuri de alergii, se recomandă cure periodice, de 2 luni.

  • În cazul unor stări acute se pot administra câte 3-5 pufuri de până la de 4 ori pe zi, timp de 7 zile, apoi se continuă cu doza de 3-5 pufuri de 2 ori pe zi, pe perioada expunerii la alergeni.

Atenționări:

  • Dacă simptomele nu dispar este necesară consultarea medicului sau instituirea unui tratament medicamentos
  • Nu se recomandă administrarea în timpul sarcinii și alăptării.


Scrie un comentariu

Insomnie: alimente pe care să nu le consumi înainte de culcare

Nu trebuie să-ţi mai explicăm de ce nu este bine să consumi alimente picante înainte de culcare şi ce efect au acestea asupra digestiei în momentul în care mergi la somn.

Alimentele pline de grăsimi şi cele picante nu fac altceva decât să te baloneze şi să-ţi ofere o stare de disconfort. În aceeaşi categorie intră şi zahărul aşa că, să nu te mire faptul că dacă ai mâncat o îngheţată, cu greu reuşeşti să adormi.

Dacă pofta-i mare, ideal este să consumi aceste alimente înainte cu 4-6 ore de ora de somn pentru a evita episoadele de insomnie.

Alimente care provoacă insomnie

Brânzeturi. Nu toate tipurile de brânză provoacă acest efect însă, cele bogate în grăsimi saturate precum brânza elveţiană, cheddar, blue sau parmezan, pot fi o adevărată provocare pentru sistemul digestiv, mai ales atunci când te pregăteşti de somn, poate prea devreme după ce ai consumat o cantitate mai mare. Astfel, apar arsurile din capul pieptului. Alternativa ideală a acestei pofte poate fi un pahar cu lapt cald, care chiar te-ar putea ajuta să adormi rapid, iar asta datorită aminp acidului triptofan, care te ajută să te relaxezi.

Ciocolată neagră. Cu siguranţă dacă ai poftă de un desert, vei da iama în raftul cu ciocolată. Ciocolata neagră este mai sănătoasă decât o felie de cheesecake, dar poate fi o ”ameninţare” înainte de culcare, iar asta pentru că este bogată în polifenol şi este o sursă de cofeină. Regula este aceea de evit înainte de culcare băuturile care conţin cofeină, precum ceaiul negru sau verde şi cafeaua, cât şi alimentele care conţin acest ingredient şi care îngreunează somnul. 1-2 cubuleţe de ciocolată neagră conţin un sfert din cantitatea de cofeină pe care o conţine o ceaşcă de cafea. În plus, durează undeva între 6 şi 10 ore ca eliminarea cofeinei să aibă loc, să mai spun de ce nu este bună ciocolata neagră înainte de culcare? Alternativa ideală ar putea fi sucul de merişoare şi nucile. Ambele produc melatonină şi ajută la reglarea somnului.

Hamburgeri. Ştim, carnea de vită este o proteină excelentă, dar mai ales o sursă ideală de fier. Dar proteinele şi grăsimile care se regăsesc într-un burger au nevoie de timp pentru a putea fi digerate. Din acest motiv, este foarte important să eviţi porţiile de mâncare care conţin carne de vită, cu 4 ore înainte de ora de somn. Pieptul de pui sau de curcan sunt alternativa plină de proteine şi care conţine mai puţine grăsimi saturate.

Alimente care conţin Matcha. Matcha este ceaiul verde sub formă de pudră şi, de multe ori, acesta este adăugat în fursecuri, smoothie-uri şi alte preparate, iar asta pentru că are o culoare minunată şi este un ingredient bogat în antioxidanţi. Problema este că ceaiul verde conţine cofeină, ceea ce va îngreuna somnul. Alternativa sănătoasă care să nu creeze probleme? Fisticul. Este bogat în antioxidanţi, conţine grăsimi monosaturate, proteine şi fibre.

Mâncarea procesată. Mâncarea procesată conţine o cantitate destul de mare de sodiu, iar astfel de alimente te pot face să simţi baloare, retenţia fluidelor şi, bineînţeles disconfort. Untul de arahide este o gustare potrivită, iar consumat alături de un măr îţi poate satisface pofta de mâncare.

Sursă articol: csid.ro


Scrie un comentariu

Insuficienţa cardiacă: 7 mituri detronate

De-a lungul timpul multe s-au vorbit despre insuficienţa cardiacă, dar sunt şanse foarte mari ca ceea ce se aude să nu fie tocmai adevărat. WebMD a întocmit o listă a miturilor legate de insuficienţa cardiacă aşadar, le împărtăşim cu voi.

Mit: Insuficienţa cardiacă înseamnă că inima nu mai funcţionează

Greşit. Inima continuă să bată, însă nu mai poate pompa cantitatea de sânge de care corpul are nevoie. Mai mult, poţi avea insuficienţă cardiacă doar pe o parte a inimii sau pe ambele. Aşadar, inima bate în continuare, dar nu la fel de puternic cum ar trebui.

Mit: Insuficienţa cardiacă nu poate fi tratată

Pastile, intervenţii, dispozitive implantate, toate acestea pot ajuta în tratarea insuficienţei cardiace. De asemenea, este foarte important să faci schimbări inteligente în stilul de viaţă cum ar fi:

consumul de alimente sănătoase, în special benefice pentru sănătatea inimii;
exerciţii fizice regulate;
să renunţi la fumat;
menţinerea unei greutăţi potrivite;
controlul colesterolului.

Mit: Insuficienţa cardiacă nu poate fi prevenită

La fel ca în cazurile generale ale bolilor de inimă, poţi controla anumite aspecte care sunt strâns legate de apariţa insuficienţei cardiace. Dar nu în totalitate. De exemplu, nu poţi schimba vârsta sau istoricul medical, dar poţi aduce schimbări în privinţa obiceiurilor pe care le ai.

Limitează canitatea de alcool pe care o consumi;
Nu fuma;
Menţine sub control alte probleme medicale;
Controlează stresul;
Urmează o dietă sănătoasă pentru inimă;
Fă exerciţii fizice.

Mit: Insuficienţa cardiacă este asemănătoare atacului de cord

În timpul unui atac de cord, sângele nu mai ajunge deloc către inimă, de cele mai multe ori din cauza unui cheag de sânge care blochează arterele. În schimb, în cazut insuficienţei cardiace inima nu mai pompează cantitatea de sânge de care corpul are nevoie. Atacul de cord poate fi o cauză a insuficienţei cardiace, dar cele două nu reprezintă acelaşi lucru.

Mit: Trebuie să fii mai atent atunci când ai insuficienţă cardiacă

Atunci când descoperi că ai insuficienţă cardiacă, îţi va fi teamă să faci prea multe lucruri, dar mişcarea regulată face parte din menţinerea sănătăţii inimii. Doctorul îţi poate spune ce exerciţii ţi se potrivesc pentru a te ajuta să-ţi întăreşti muşchii inimii, să reduci simptomele şi să ajuţi circulaţia sângelui.

Mit: Doar persoanele în vârstă se confruntă cu insuficienţă cardiacă

Deşi este comună în rândul persoanelor peste 65 de ani, chiar şi copiii şi adulţii tineri se pot confrunta cu insuficienţă cardiacă. Simptomele şi tratamentul pot varia în funcţie de vârstă.

Mit: Nu există semne îngrijorătoare ale insuficienţei cardiace

Ca oricare altă afecţiune există câteva semne care definesc insuficienţa cardiacă. Chiar dacă apariţia unui singur semn nu pare mare lucru, apariţia mai multor simptome semnalează o problemă serioasă.

Dificultatea de a respira;
Stări de oboseală;
Umflături ale picioarelor, gleznelor, tălpilor;
Tuse şi răguşeală constantă;
Apetit scăzut;
Stări de greaţă;
Probleme de concentrare;
Confuzie;
Ritm cardiac accelerat.

Sursă articol: csid.ro